Love week… e febra “Valentine’s Day”. Ieri am urmărit un film pe tematica asta. O companie lansa o aplicație menită să utilizeze un anume algoritm care să-i ajute pe oameni să-și găsească perechea potrivită – “The perfect match”. Finalul m-a dus cu gândul la faptul că este în firea noastră să fim mereu în căutarea poveștii de dragoste. Ne plac poveștile siropoase, fata care-și întâlnește prințul și apoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți (regăsim asta chiar și în basmele pentru copii) . Ceva ne face să ne simțim bine uitându-ne la astfel de filme. Știu că o să spuneți că voi, NU, nu vă uitați la așa ceva, că…
Ierusalimul, orașul de aur
Sunt locuri în lume care merită cu siguranță să le întâlnești. Se spune că fiecare călătorie aduce cu ea emoții unice și experiențe de neuitat. Printre orașele mele preferate, des întâlnit și în topurile orașelor recomandate spre a fi vizitate, se află Ierusalimul. Acest oraș mistic, plin de istorie și cu o însemnătate aparte în cărțile lumii, reprezintă poate una din destinațiile care merită vizitate măcar o dată în viață. Fără îndoială un oras al contrastelor, Ierusalimul este cu totul și cu totul unic – nu există în altă parte a lumii un asemenea loc. Un oraș al tradiției, al religiei și al istoriei, dar și din ce în ce…
Monolog cu un astru…
În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…
Vara magică a partiturilor muzicale
Nu este nimic mai îmbucurător decât să te poți încărca cu splendidele emoții trasmise de muzica compozitorilor istorici și contemporani în superba sală a Ateneului Român, o vară magică a partiturilor muzicale. Cu grație și o eleganță desăvârșită, muzica clasică nu numai că reușește să conecteze publicul cu magia sunetelor, dar face ca aplauzele finale să transfere fiorul în inimile spectatorilor. Aflându-te în sală, trăiești oprirea timpului în loc și te încarci cu sentimente de fericire. Muzica e parte din noi, nu o putem ignora, ba mai mult e fascinant să o întreținem în suflet în fiecare clipă a existenței noastre. Clasicul vine însoțit mereu de o magie proprie, cu…
Chipurile, în borcan!
George se întorcea de la un proces când s-a împiedicat de o bordură și s-a trezit amețit înăuntru. Era singur și nu înțelegea cum a ajuns acolo. A încercat să se ridice, însă capul îi atârna greu. S-a uitat de jur împrejurul său încercând să descopere unde se află. Când a mai prins ceva putere a vrut să părăsească locul si să se îndrepte către casă, însă pereții înalți de sticlă îl impiedicau să iasă de acolo. A ajuns să se resemneze încercând să escaladeze zile la rând pereții, dar fără rezultat, devenind astfel primul locuitor al borcanului. Într-o seară, la scurt timp după ce adormise, l-a trezit un zgomot…
Răsărit în inima deșertului
”Mă ținea strâns în brațe și părea pierdut în gândurile lui atunci când m-a întrebat: – De ce iubești soarele? I-am răspuns: – Pentru că acest astru strălucitor îmi dăruiește chef de viață!„ Zilele însorite sunt pentru mine bulgări de energie! În astfel de zile reușesc să lucrez cu entuziasm, să duc la capăt mai multe acțiuni și să mă trezesc foarte devreme dimineața. În zilele cu soare mă relaxez, dar mă și concentrez foarte bine pe task-urile zilnice. Îndrăgostită de soare, evident și mare amatoare de răsărituri speciale. Unul dintre cele mai impresionante treziri ale soarelui la care am fost martoră a avut loc în deșert. Mă aflam în…
Fire de viață
Ne știm de peste 30 de ani. La început aproape că nu eram vizibil, iar ea, deși părea a fi foarte îndrăgită, ei o tachinau spunându-i ” Gorbi”, se pare că asemănarea ei cu celebrul Gorbaciov îi inspira să facă o astfel de legătură. Primeam laude și eu încă de atunci, căci străluceam și eram fin ca puful puiului de găină. Cu timpul am început să prind putere și să mă remarc, simțeam că rădăcinile mi se dezvoltă treptat, iar nuanțele aurii ca spicul de grâu se transformau ușor în culori umbrite. Am crescut în lungime păstrându-mi ani la rând strălucirea. Puteam deja să iau formă și să mă așez…
Întâlnirea
Mă aflam într-o clădire părăsită. Eram singură. Nu-mi aminteam cum am ajuns acolo și nici de ce. M-am învârtit prin casă, căutam ceva, dar nu înțelegeam ce anume. Clădirea era întunecată, pereții umezi și goi. Am găsit o scară largă, în spirală și am urcat pe ea. La etajul superior m-a întâmpinat un hol lung la capătul căruia se vedea o ușă, de altfel singura din toată casa. M-am apropiat de ea. Era înaltă și solidă, de culoare gri. Am pus mâna pe clanța foarte rece și am apăsat pe ea. Ușa s-a deschis. Am trecut pragul, iar în fața mea se derula un peisaj de neimaginat. Era ca și…
M-am regăsit!
Într-o lume pusă pe fugă, cu un timp care nu-și mai găsește locul și mii de suflete rătăcite prin mulțime, eu m-am regăsit. A fost un drum lung cu obstacole, dar mai ales cu bucurii. Sunt astăzi produsul unor experiențe ce mi-au dăruit speranță și nu mi-au obturat visele. Cred în noi, oamenii, dar și -n visele noastre. Totul este cu noi, în noi, iar puterea interioară ne oferă calea spre succesul nostru posibil. Sunt un iubitor de artă, de frumos și de poveste. Eu sunt povestea, la fel ca și tine, la fel ca fiecare om din univers. Noi, oamenii, suntem povești. Le trăim, ne identificăm cu ele, ne…
