• photo retorice
    Monologue

    Pe repede înainte… retorice

    Oare am uitat să trăim? Oare am uitat ceea ce ne face bucuroși?! Oare am uitat să riscăm?! Oare chiar am uitat să zâmbim?! Unde dispare timpul? Dispare timpul sau dispărem noi? Unde ne grăbim? Și de ce ne dorim să vină totul repede, să se consume rapid și să trăim pe repede înainte? Unde e răbdarea, plăcerea, entuziasmul și  meritele rezultate din munca grea? RETORICE Acestea sunt întrebări pe care le aud zilnic în diverse ipostaze, de la diverși oameni și în medii diferite de lucru și de viață. Dăm vina pe tehnologie, pe evoluția ei și credem că dacă am aflat că totul poate fi la un click…

  • Inspired by,  Monologue

    Love week

    Love week… e febra “Valentine’s Day”. Ieri am urmărit un film pe tematica asta. O  companie lansa o aplicație menită să utilizeze un anume algoritm  care să-i ajute pe oameni să-și găsească perechea potrivită – “The perfect match”. Finalul m-a dus cu gândul la faptul că este în firea noastră să fim mereu în căutarea poveștii de dragoste. Ne plac poveștile siropoase, fata care-și întâlnește prințul și apoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți (regăsim asta chiar și în basmele pentru copii) . Ceva ne face să ne simțim bine uitându-ne la astfel de filme. Știu că o să spuneți că voi, NU, nu vă uitați la așa ceva, că…

  • Inspired by,  Velvet Stories

    Magie de Decembrie

    Decembrie aduce  în inimile noastre emoții și marchează momente magice alături de cei dragi. Am copilărit la Brăila, într-un cartier de blocuri și case. Cred că aveam 10 ani atunci când primăria a decis să planteze, pe Bulevardul principal din zonă, copaci și brazi. În același an, la început de decembrie, copacii și brazii au fost ornați cu becuri colorate. Exista chiar și un joc de lumini al beculețelor, astfel brazii se aprindeau pe rând creând un efect vizual ce mă-ncânta. Era o mare bucurie pentru mine să stau pe marginea trotuarului și să privesc spectacolul. În timp devenise chiar o tradiție să-mi petrec seara urmărind de la geamul camerei…

  • Monologue,  Velvet Stories

    Pierdut Cuvinte.. încă le caut!

    Am uitat cuvintele, am uitat vorbele și încă nu știu unde le-am lăsat! Sunt zile în care trăiesc impulsul de a mă exprima, de a transmite, de a comunica și totuși eu nu o fac. Văd oameni care reușesc să expună sau să arate din interiorul lor. Erau vremuri când spuneam  și eu, zilnic, tot. Povesteam tot. Sentimente, emoții, întâmplări. Împărtășeam cu lumea largă cele mai frumoase sau penibile momente. Îmi exprimam părerea, îmi argumentam alegerile. Câteodată dezbăteam subiecte de interes încercând să formez opinii pe situațiile actuale ale momentului. Sau pur și simplu așa mă integram eu în societate, prin vorbe. Ce-i drept îmi place să pălăvrăgesc, mult și…

  • monolog cu un astru
    Velvet Stories

    Monolog cu un astru…

    În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…