• photo retorice
    Monologue

    Pe repede înainte… retorice

    Oare am uitat să trăim? Oare am uitat ceea ce ne face bucuroși?! Oare am uitat să riscăm?! Oare chiar am uitat să zâmbim?! Unde dispare timpul? Dispare timpul sau dispărem noi? Unde ne grăbim? Și de ce ne dorim să vină totul repede, să se consume rapid și să trăim pe repede înainte? Unde e răbdarea, plăcerea, entuziasmul și  meritele rezultate din munca grea? RETORICE Acestea sunt întrebări pe care le aud zilnic în diverse ipostaze, de la diverși oameni și în medii diferite de lucru și de viață. Dăm vina pe tehnologie, pe evoluția ei și credem că dacă am aflat că totul poate fi la un click…

  • Inspired by,  Velvet Stories

    Magie de Decembrie

    Decembrie aduce  în inimile noastre emoții și marchează momente magice alături de cei dragi. Am copilărit la Brăila, într-un cartier de blocuri și case. Cred că aveam 10 ani atunci când primăria a decis să planteze, pe Bulevardul principal din zonă, copaci și brazi. În același an, la început de decembrie, copacii și brazii au fost ornați cu becuri colorate. Exista chiar și un joc de lumini al beculețelor, astfel brazii se aprindeau pe rând creând un efect vizual ce mă-ncânta. Era o mare bucurie pentru mine să stau pe marginea trotuarului și să privesc spectacolul. În timp devenise chiar o tradiție să-mi petrec seara urmărind de la geamul camerei…

  • Monologue,  Velvet Stories

    Pierdut Cuvinte.. încă le caut!

    Am uitat cuvintele, am uitat vorbele și încă nu știu unde le-am lăsat! Sunt zile în care trăiesc impulsul de a mă exprima, de a transmite, de a comunica și totuși eu nu o fac. Văd oameni care reușesc să expună sau să arate din interiorul lor. Erau vremuri când spuneam  și eu, zilnic, tot. Povesteam tot. Sentimente, emoții, întâmplări. Împărtășeam cu lumea largă cele mai frumoase sau penibile momente. Îmi exprimam părerea, îmi argumentam alegerile. Câteodată dezbăteam subiecte de interes încercând să formez opinii pe situațiile actuale ale momentului. Sau pur și simplu așa mă integram eu în societate, prin vorbe. Ce-i drept îmi place să pălăvrăgesc, mult și…

  • monolog cu un astru
    Velvet Stories

    Monolog cu un astru…

    În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…

  • I LOVE IT

    Vara magică a partiturilor muzicale

    Nu este nimic mai îmbucurător decât să te poți încărca cu splendidele emoții trasmise de muzica compozitorilor istorici și contemporani în superba sală a Ateneului Român, o vară magică a partiturilor muzicale. Cu grație și o eleganță desăvârșită, muzica clasică nu numai că reușește să conecteze publicul cu magia sunetelor, dar face ca aplauzele finale să transfere fiorul în inimile spectatorilor. Aflându-te în sală, trăiești oprirea timpului în loc și te încarci cu sentimente de fericire. Muzica e parte din noi, nu o putem ignora, ba mai mult e fascinant să o întreținem în suflet în fiecare clipă a existenței noastre. Clasicul vine însoțit mereu de o magie proprie, cu…

  • fire de viață
    Velvet Stories

    Fire de viață

    Ne știm de peste 30 de ani. La început aproape că nu eram vizibil, iar ea, deși părea a fi foarte îndrăgită, ei o tachinau spunându-i ” Gorbi”, se pare că asemănarea ei cu celebrul Gorbaciov îi inspira să facă o astfel de legătură. Primeam laude și eu încă de atunci, căci străluceam și eram fin ca puful puiului de găină. Cu timpul am început să prind putere și să mă remarc, simțeam că rădăcinile mi se dezvoltă treptat, iar nuanțele aurii ca spicul de grâu se transformau ușor în culori umbrite. Am crescut în lungime păstrându-mi ani la rând strălucirea. Puteam deja să iau formă și să mă așez…

  • Velvet Stories

    Întâlnirea

    Mă aflam într-o clădire părăsită. Eram singură. Nu-mi aminteam cum am ajuns acolo și nici de ce. M-am învârtit prin casă, căutam ceva, dar nu înțelegeam ce anume. Clădirea era întunecată, pereții umezi și goi. Am găsit o scară largă, în spirală și am urcat pe ea. La etajul superior m-a întâmpinat un hol lung la capătul căruia se vedea o ușă, de altfel singura din toată casa. M-am apropiat de ea. Era înaltă și solidă, de culoare gri. Am pus mâna pe clanța foarte rece și am apăsat pe ea. Ușa s-a deschis. Am trecut pragul, iar în fața mea se derula un peisaj de neimaginat. Era ca și…

  • Inspired by,  Velvet Stories

    O zi, 15 povești…

    ~ Unicitatea noastră dăruiește universului povești în fiecare moment ~ E o zi minunată de primăvară. Soarele și-a făcut apariția, norii sunt risipiți pe cer, iar pe biroul meu zâmbesc timid un braț de zambile. E luna martie, prima din seria bucuriilor de primăvară. Deschid laptopul și…. …văd primul mesaj de „bună dimineața”, răspund la el, apoi îmi continui căutarea printre schițele de lucru. Verific agenda zilei și din când în când îmi umezesc buzele cu aroma braziliană a cafelei din ceașca preferată. O nouă zi se conturează în viața noastră. Să ne bucurăm! …îl închid la loc. Am plecat în parc cu rolele. (by L.G.) …verific dacă s-a deschis…