• Inspired by,  Monologue

    Love week

    Love week… e febra “Valentine’s Day”. Ieri am urmărit un film pe tematica asta. O  companie lansa o aplicație menită să utilizeze un anume algoritm  care să-i ajute pe oameni să-și găsească perechea potrivită – “The perfect match”. Finalul m-a dus cu gândul la faptul că este în firea noastră să fim mereu în căutarea poveștii de dragoste. Ne plac poveștile siropoase, fata care-și întâlnește prințul și apoi trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți (regăsim asta chiar și în basmele pentru copii) . Ceva ne face să ne simțim bine uitându-ne la astfel de filme. Știu că o să spuneți că voi, NU, nu vă uitați la așa ceva, că…

  • Inspired by,  Velvet Stories

    Magie de Decembrie

    Decembrie aduce  în inimile noastre emoții și marchează momente magice alături de cei dragi. Am copilărit la Brăila, într-un cartier de blocuri și case. Cred că aveam 10 ani atunci când primăria a decis să planteze, pe Bulevardul principal din zonă, copaci și brazi. În același an, la început de decembrie, copacii și brazii au fost ornați cu becuri colorate. Exista chiar și un joc de lumini al beculețelor, astfel brazii se aprindeau pe rând creând un efect vizual ce mă-ncânta. Era o mare bucurie pentru mine să stau pe marginea trotuarului și să privesc spectacolul. În timp devenise chiar o tradiție să-mi petrec seara urmărind de la geamul camerei…

  • monolog cu un astru
    Velvet Stories

    Monolog cu un astru…

    În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…

  • Velvet Stories

    Întâlnirea

    Mă aflam într-o clădire părăsită. Eram singură. Nu-mi aminteam cum am ajuns acolo și nici de ce. M-am învârtit prin casă, căutam ceva, dar nu înțelegeam ce anume. Clădirea era întunecată, pereții umezi și goi. Am găsit o scară largă, în spirală și am urcat pe ea. La etajul superior m-a întâmpinat un hol lung la capătul căruia se vedea o ușă, de altfel singura din toată casa. M-am apropiat de ea. Era înaltă și solidă, de culoare gri. Am pus mâna pe clanța foarte rece și am apăsat pe ea. Ușa s-a deschis. Am trecut pragul, iar în fața mea se derula un peisaj de neimaginat. Era ca și…