Iubesc arta cred că mereu am iubit-o, însă n-am avut curaj să o spun cum trebuie! Iubesc oamenii dar cred că nu m-am apropiat prea tare de ei, o frică a dezamăgirii! Iubesc muzica pentru că îmi crează o stare, o lume proprie și îmi dăruiește entuziasm și bucurie! Iubesc cărțile pentru că sunt magice, pentru că mă învață mereu altceva și pentru că îmi arată lumea prin ochii celorlalți! Iubesc natura pentru că îmi oferă libertate, prospețime, lumină și întuneric! Iubesc zâmbetele pentru că atrag mereu alte zâmbete! TU ai încercat? #daruiesciubire #primesciubire #multumesc #teiubesc
31 – Gânduri – play
Îmi amintesc de mine în urmă cu vreo 10 ani, pe când încă îmi juleam coatele pe băncile facultății și mă luptam să-mi dezvolt cariera profesională la cel mai cool job din lume (așa credeam eu la momentul acela, defapt încă cred asta 😊)). Eram visătoare și încercam să-mi proiectez un viitor pe termen lung cât se poate de perfect. Tot cam pe atunci dădeam viață primelor articole de blog și tot cam atunci credeam că voi scrie toată viața pentru cele mai renumite ziare locale. Credeam în iubire la prima vedere și credeam că oamenii sunt sinceri și binevoitori. E drept atunci chiar simțeam că trăiesc cele mai minunate…
De 10 ani toamna vine la pachet cu Webstock
Se întâmpla într-o zi de toamnă, în urmă cu 10 ani, ca blogosfera românească să pornească într-o aventură cunoscută astăzi ca cea mai senzațională experiență dedicată profesioniștilor din comunitatea online. Pe 5 octombrie 2018, Webstock sărbătorește un deceniu de la prima sa ediție. Evenimentul reunește comunitatea pasionaților de online și aduce în prim-plan ultimele tendințe din social media, bune practici, comunicare și promovare, precum și ultimele tehnologii și aplicații din domeniu, printr-o serie de conferințe interactive susținute de speakeri renumiți. De asemenea în cadrul evenimentului va avea loc Gala Webstock Awards, unde cele mai bune proiecte din online-ul românesc realizate în ultimul an vor fi premiate. Anul acesta particip în…
Ierusalimul, orașul de aur
Sunt locuri în lume care merită cu siguranță să le întâlnești. Se spune că fiecare călătorie aduce cu ea emoții unice și experiențe de neuitat. Printre orașele mele preferate, des întâlnit și în topurile orașelor recomandate spre a fi vizitate, se află Ierusalimul. Acest oraș mistic, plin de istorie și cu o însemnătate aparte în cărțile lumii, reprezintă poate una din destinațiile care merită vizitate măcar o dată în viață. Fără îndoială un oras al contrastelor, Ierusalimul este cu totul și cu totul unic – nu există în altă parte a lumii un asemenea loc. Un oraș al tradiției, al religiei și al istoriei, dar și din ce în ce…
Ți-ar plăcea și...
De 10 ani toamna vine la pachet cu Webstock
Conexiuni…
Pierdut Cuvinte.. încă le caut!
Monolog cu un astru…
În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…
Vara magică a partiturilor muzicale
Nu este nimic mai îmbucurător decât să te poți încărca cu splendidele emoții trasmise de muzica compozitorilor istorici și contemporani în superba sală a Ateneului Român, o vară magică a partiturilor muzicale. Cu grație și o eleganță desăvârșită, muzica clasică nu numai că reușește să conecteze publicul cu magia sunetelor, dar face ca aplauzele finale să transfere fiorul în inimile spectatorilor. Aflându-te în sală, trăiești oprirea timpului în loc și te încarci cu sentimente de fericire. Muzica e parte din noi, nu o putem ignora, ba mai mult e fascinant să o întreținem în suflet în fiecare clipă a existenței noastre. Clasicul vine însoțit mereu de o magie proprie, cu…
Chipurile, în borcan!
George se întorcea de la un proces când s-a împiedicat de o bordură și s-a trezit amețit înăuntru. Era singur și nu înțelegea cum a ajuns acolo. A încercat să se ridice, însă capul îi atârna greu. S-a uitat de jur împrejurul său încercând să descopere unde se află. Când a mai prins ceva putere a vrut să părăsească locul si să se îndrepte către casă, însă pereții înalți de sticlă îl impiedicau să iasă de acolo. A ajuns să se resemneze încercând să escaladeze zile la rând pereții, dar fără rezultat, devenind astfel primul locuitor al borcanului. Într-o seară, la scurt timp după ce adormise, l-a trezit un zgomot…
Incursiune în garderoba mamei
Ritualul de seară începea mereu cu selecția celor mai frumoși pantofi ai mamei, încălțarea lor și tropăitul de-a lungul holului. Poc-poc țoc-poc, până la epuizare. Urma apoi povestea de seară și somnul alături de zânele noptii. Fascinată încă din copilărie de garderoba mamei, mereu găseam motiv suficient de credibil pentru a deschide ușile dulapului cu pantofi, ori a celui cu haine. Mă bucurau nespus lucrurile elegante și bine păstrate cu miros de naftalină ale celei mai vestite manechine a casei, mama. E firesc, cred, pentru orice copilă din lume să încerce măcar o dată pantofii mamei, să scoată din dulap rochiile strălucitoare și lungi până în pământ sau să-și întindă…
Răsărit în inima deșertului
”Mă ținea strâns în brațe și părea pierdut în gândurile lui atunci când m-a întrebat: – De ce iubești soarele? I-am răspuns: – Pentru că acest astru strălucitor îmi dăruiește chef de viață!„ Zilele însorite sunt pentru mine bulgări de energie! În astfel de zile reușesc să lucrez cu entuziasm, să duc la capăt mai multe acțiuni și să mă trezesc foarte devreme dimineața. În zilele cu soare mă relaxez, dar mă și concentrez foarte bine pe task-urile zilnice. Îndrăgostită de soare, evident și mare amatoare de răsărituri speciale. Unul dintre cele mai impresionante treziri ale soarelui la care am fost martoră a avut loc în deșert. Mă aflam în…
Fire de viață
Ne știm de peste 30 de ani. La început aproape că nu eram vizibil, iar ea, deși părea a fi foarte îndrăgită, ei o tachinau spunându-i ” Gorbi”, se pare că asemănarea ei cu celebrul Gorbaciov îi inspira să facă o astfel de legătură. Primeam laude și eu încă de atunci, căci străluceam și eram fin ca puful puiului de găină. Cu timpul am început să prind putere și să mă remarc, simțeam că rădăcinile mi se dezvoltă treptat, iar nuanțele aurii ca spicul de grâu se transformau ușor în culori umbrite. Am crescut în lungime păstrându-mi ani la rând strălucirea. Puteam deja să iau formă și să mă așez…
