În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte? De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii…
Vara magică a partiturilor muzicale
Nu este nimic mai îmbucurător decât să te poți încărca cu splendidele emoții trasmise de muzica compozitorilor istorici și contemporani în superba sală a Ateneului Român, o vară magică a partiturilor muzicale. Cu grație și o eleganță desăvârșită, muzica clasică nu numai că reușește să conecteze publicul cu magia sunetelor, dar face ca aplauzele finale să transfere fiorul în inimile spectatorilor. Aflându-te în sală, trăiești oprirea timpului în loc și te încarci cu sentimente de fericire. Muzica e parte din noi, nu o putem ignora, ba mai mult e fascinant să o întreținem în suflet în fiecare clipă a existenței noastre. Clasicul vine însoțit mereu de o magie proprie, cu…
Ți-ar plăcea și...
Magie de Decembrie
Boost de inspirație – Webstock 2018
Pierdut Cuvinte.. încă le caut!
Chipurile, în borcan!
George se întorcea de la un proces când s-a împiedicat de o bordură și s-a trezit amețit înăuntru. Era singur și nu înțelegea cum a ajuns acolo. A încercat să se ridice, însă capul îi atârna greu. S-a uitat de jur împrejurul său încercând să descopere unde se află. Când a mai prins ceva putere a vrut să părăsească locul si să se îndrepte către casă, însă pereții înalți de sticlă îl impiedicau să iasă de acolo. A ajuns să se resemneze încercând să escaladeze zile la rând pereții, dar fără rezultat, devenind astfel primul locuitor al borcanului. Într-o seară, la scurt timp după ce adormise, l-a trezit un zgomot…
Incursiune în garderoba mamei
Ritualul de seară începea mereu cu selecția celor mai frumoși pantofi ai mamei, încălțarea lor și tropăitul de-a lungul holului. Poc-poc țoc-poc, până la epuizare. Urma apoi povestea de seară și somnul alături de zânele noptii. Fascinată încă din copilărie de garderoba mamei, mereu găseam motiv suficient de credibil pentru a deschide ușile dulapului cu pantofi, ori a celui cu haine. Mă bucurau nespus lucrurile elegante și bine păstrate cu miros de naftalină ale celei mai vestite manechine a casei, mama. E firesc, cred, pentru orice copilă din lume să încerce măcar o dată pantofii mamei, să scoată din dulap rochiile strălucitoare și lungi până în pământ sau să-și întindă…
Răsărit în inima deșertului
”Mă ținea strâns în brațe și părea pierdut în gândurile lui atunci când m-a întrebat: – De ce iubești soarele? I-am răspuns: – Pentru că acest astru strălucitor îmi dăruiește chef de viață!„ Zilele însorite sunt pentru mine bulgări de energie! În astfel de zile reușesc să lucrez cu entuziasm, să duc la capăt mai multe acțiuni și să mă trezesc foarte devreme dimineața. În zilele cu soare mă relaxez, dar mă și concentrez foarte bine pe task-urile zilnice. Îndrăgostită de soare, evident și mare amatoare de răsărituri speciale. Unul dintre cele mai impresionante treziri ale soarelui la care am fost martoră a avut loc în deșert. Mă aflam în…
Fire de viață
Ne știm de peste 30 de ani. La început aproape că nu eram vizibil, iar ea, deși părea a fi foarte îndrăgită, ei o tachinau spunându-i ” Gorbi”, se pare că asemănarea ei cu celebrul Gorbaciov îi inspira să facă o astfel de legătură. Primeam laude și eu încă de atunci, căci străluceam și eram fin ca puful puiului de găină. Cu timpul am început să prind putere și să mă remarc, simțeam că rădăcinile mi se dezvoltă treptat, iar nuanțele aurii ca spicul de grâu se transformau ușor în culori umbrite. Am crescut în lungime păstrându-mi ani la rând strălucirea. Puteam deja să iau formă și să mă așez…
Conexiuni…
Pentru un iubitor de bijuterii, brățările sunt un must have. Mi-amintesc cu drag perioada adolescenței când obișnuiam să-mi încarc încheietura mâinii stângi cu zeci de brățări colorate. Materialele difereau, ba piele întoarsă, ba argint, ba ațe împletite sau ațe înnodate. Îmi formasem propriul stil. În studenție chiar ajunsesem să-mi creez manual majoritatea accesorilor îmbinând diverse metode. Exista în acea vreme pe Lipscani, în Centrul Vechi al Bucureștiului, un magazin specializat cu materiale pentru confecționarea handmade a acestora. Realizam cercei, coliere și brățări. Ba mai mult, participam cu mare drag la diverse ateliere de acest fel. Îmi plăcea de asemenea să meșteresc și la obiecte de decor interior utilizând ceramică, das,…
Întâlnirea
Mă aflam într-o clădire părăsită. Eram singură. Nu-mi aminteam cum am ajuns acolo și nici de ce. M-am învârtit prin casă, căutam ceva, dar nu înțelegeam ce anume. Clădirea era întunecată, pereții umezi și goi. Am găsit o scară largă, în spirală și am urcat pe ea. La etajul superior m-a întâmpinat un hol lung la capătul căruia se vedea o ușă, de altfel singura din toată casa. M-am apropiat de ea. Era înaltă și solidă, de culoare gri. Am pus mâna pe clanța foarte rece și am apăsat pe ea. Ușa s-a deschis. Am trecut pragul, iar în fața mea se derula un peisaj de neimaginat. Era ca și…
O zi, 15 povești…
~ Unicitatea noastră dăruiește universului povești în fiecare moment ~ E o zi minunată de primăvară. Soarele și-a făcut apariția, norii sunt risipiți pe cer, iar pe biroul meu zâmbesc timid un braț de zambile. E luna martie, prima din seria bucuriilor de primăvară. Deschid laptopul și…. …văd primul mesaj de „bună dimineața”, răspund la el, apoi îmi continui căutarea printre schițele de lucru. Verific agenda zilei și din când în când îmi umezesc buzele cu aroma braziliană a cafelei din ceașca preferată. O nouă zi se conturează în viața noastră. Să ne bucurăm! …îl închid la loc. Am plecat în parc cu rolele. (by L.G.) …verific dacă s-a deschis…
M-am regăsit!
Într-o lume pusă pe fugă, cu un timp care nu-și mai găsește locul și mii de suflete rătăcite prin mulțime, eu m-am regăsit. A fost un drum lung cu obstacole, dar mai ales cu bucurii. Sunt astăzi produsul unor experiențe ce mi-au dăruit speranță și nu mi-au obturat visele. Cred în noi, oamenii, dar și -n visele noastre. Totul este cu noi, în noi, iar puterea interioară ne oferă calea spre succesul nostru posibil. Sunt un iubitor de artă, de frumos și de poveste. Eu sunt povestea, la fel ca și tine, la fel ca fiecare om din univers. Noi, oamenii, suntem povești. Le trăim, ne identificăm cu ele, ne…
