Oare am uitat să trăim? Oare am uitat ceea ce ne face bucuroși?! Oare am uitat să riscăm?! Oare chiar am uitat să zâmbim?! Unde dispare timpul? Dispare timpul sau dispărem noi? Unde ne grăbim? Și de ce ne dorim să vină totul repede, să se consume rapid și să trăim pe repede înainte? Unde e răbdarea, plăcerea, entuziasmul și meritele rezultate din munca grea?
RETORICE
Acestea sunt întrebări pe care le aud zilnic în diverse ipostaze, de la diverși oameni și în medii diferite de lucru și de viață. Dăm vina pe tehnologie, pe evoluția ei și credem că dacă am aflat că totul poate fi la un click distanță și se poate rezolva doar apăsând pe un buton, atunci orice am întreprinde vrem să se întâmple instant. Am uitat însă că teleportarea nu e, încă, o opțiune.
Vrem să ajungem în vârf acum, imediat. Vrem să călătorim într-o secundă. Vrem să învățăm cât mai repede ceva și atunci când asta nu se întâmplă suntem dezamagiți. Trecem prin timp, ignorându-ne capacitățile fizice de executare. Mi se întâmplă des să aud: ” eu vreau să câștig bani mulți”, ieri mai exact. Dar foarte rar aud: ”vreau să încerc, să risc, să văd dacă merge sau cum merge”. Să testez, să iau în calcul mai multe posibilități și abia apoi să mă bucur de rezultate.
Când vrei să dai totul dintr-o dată eșuezi!
Când vrei să dai totul dintr-o dată reușești, de cele mai multe ori, să eșuezi! Lucrurile și acțiunile au nevoie de timp, de timp să se așeze, să primească o formă și să beneficieze de un istoric. Practic istoricul face treaba. O idee vine și pleacă. Pentru a prinde viață trebuie implementată și consumată cum aș spune-o eu.
Acțiunile sunt cele care dau viață unei idei. În timp învățăm multe lucruri din activitatea zilnică, practic nu putem acumula foarte mult într-un timp scurt, mă rog se poate întâmpla asta dacă ești în sesiune și trebuie să treci cu 5 la examene, dar nu e garantat că și învățăm informația, selectiv reținem câte ceva. Mai sunt și alte lucruri de asimilat în afară de informație.
…istoricul lucrurilor
Informația este oricum la îndemâna oricui în momentul ăsta, la un click distanță, nu-i așa? Dar istoricul e cel care oferă valoare, greutate și stârnește interesul. Credem, însă, că noul e cel care atrage, ba din contra, noul apare și dacă nu e devenit istorie dispare la fel de repede cum a și apărut. E ca atunci când ne cumpărăm un telefon nou, el e nou azi, maine e deja istorie.
Noi apreciem defapt istoricul lucrurilor, nu noutatea lor. Faptul că e nou e bine, dar convingerea că este și util apare după utilizare, uzare, încercare. Ne uităm totuși mai mereu la recenzii, nu prea ne aruncăm să cumpăram primii ceva și nici nu credem în ceva până când nu testăm sau testează alții înaintea noastră. E vorba de teamă, de frica că nu e bun, că nu e util sau că ne va dezamăgi. Astfel facem cunoștință cu “ a risca”. Și până și pe ăsta-l experimentăm, îi creem un istoric.
Vrem totul acum, azi!
Suntem istorie, facem istorie și ne hrănim cu ea. Tot ceea ce utilizăm are deja un istoric, o poveste. Vrem totul acum, azi! Mâine nu mai vrem, căci dacă nu a venit ieri ce rost mai are. Și iată cum renunțăm noi la ideile noastre, la proiecte, serviciu, prieteni, iubire, vise. Vrem totul de-a gata și nu oricum, să fie totul lin, perfect, să aducă succesul garantat și câștigul mare. Acesta este motivul pentru care spun că eșuăm atunci când vrem totul dintr-o dată.
Vrem să sărim pașii și să ajungem direct sus pe piedestal. De-ar fi așa ușor, nu ne-am mai chinui cu nimic, niciodată. Așadar, crede cu toată ființa în tine, alocă timp și răbdare, riscă, expune-te, pierde, asumă-ți, bucură-te, pierde din nou, ridică-te și fă ceea ce-ți spune inima!
Momentul tău este acum și aici, mâine și ieri sunt doar pașii pe care, crede-mă, nu vrei să-i sari!
Succesul tău e aici!
………….
citește și articolele din VELVET STORIES
Photo Credit: Unsplash
