În liniștea serii mă regăsesc și-mi ordonez gândurile despre tine. Mă întreb cum oare timpul trece atât de repede, iar noi am devenit străini unul față de celălalt. Oare când ne-am întâlnit ultima oară și care au fost ultimele cuvinte?
De trei seri îmi tot apari în vise și ești tot nehotărât să-ți deschizi inima și să-ți găsești pacea. Privirea ta goală mă înspăimântă în fiecare clipă și nu reușesc să înțeleg de ce mă cauți. Ce-a rămas nespus și ce ne leagă atât de puternic? Aș vrea probabil o lămurire, simt nevoia de a te deschide și de a-mi comunia, așa cum obișnuiai odată. Tristețea din ochii tăi negrii pare să -ți adâncească gândurile și să te reducă la tăcere. Totuși îmi întinzi mâna deși nu-mi pare a mă invita la dans, ci mai degrabă că vrei să mi te apropii de ureche și să-mi șoptești neliniștea.
Apoi brusc mă trezesc din visare.
E frica de a-ți asuma o pierdere? O prietenie veche ce poartă amintiri frumoase și cu regret ți-e frică. Cred că asta e. Îți e frică. Zi drept, nu-i loc de fugă. Grăiește, astrule, tot ce ai pe suflet, nu te mai ascunde-n umbră. Zi-mi, ascult, sunt aici și-s gata să mai spun încă o dată DA. Dar ție-ți este teamă ca de obicei, fără asumare, te arunci în prăpastie cu bună știință, iar la final altcineva e vinovatul. Nu tu, Tu nu!
Și, hai, îmi povestești? Te-ai hotărât? E timpul!
Îmi este greu să te privesc și să-mi imaginez de ce ai apărut iar, de ce ai apărut atunci, de ce tu nu dispari. Ești ca o pată de vin roșu ce refuză să părăsească țesătura crezând că poate așa va avea șansa să aparțină cuiva. Și ea, ca și tine, își caută locul, să fie acolo undeva, acasă și pentru ea.
Hei, te mai aștept? Ai să vii? Ai să vorbești? Îmi pare că se zorește de dimineață, iar tu încă nu te-ai clintit din loc, stai în propria-ți umbră și te bazezi pe bietul soare de august să-ți șteargă urma din vis. Ei, atunci pleacă, mi-e somn și-s plictisită. Hai hai, du-te cu noaptea și te rog nu te mai întoarce, îmi este bine așa singură sub clar de lună, cu aștrii lucitori și simfoniile greierilor.
Mă liniștesc și adorm, iar tu pălești și dispari pentru totdeauna.
One Comment
Pingback: