Fire de viață

Ne știm de peste 30 de ani. La început aproape că nu eram vizibil, iar ea, deși părea a fi foarte îndrăgită, ei o tachinau spunându-i ” Gorbi”, se pare că asemănarea ei cu celebrul Gorbaciov îi inspira să facă o astfel de legătură. Primeam laude și eu încă de atunci, căci străluceam și eram fin ca puful puiului de găină. Cu timpul am început să prind putere și să mă remarc, simțeam că rădăcinile mi se dezvoltă treptat, iar nuanțele aurii ca spicul de grâu se transformau ușor în culori umbrite.

Am crescut în lungime păstrându-mi ani la rând strălucirea. Puteam deja să iau formă și să mă așez comod în bucle largi așa cum îmi plăcea. Când ea alerga mă mângâia ușor vântul de vară, iar iarna ghemuit stăteam sub ”pătura” împletită ce mă ferea de frig și umezeală. Adoram orice mângâiere a periei cu dinți rotunjiți, dar mă durea tare când mă agățam în pieptene. Ea mă purta liber sau adunat în codițe și mă strângea tare cu un elastic când venea căldura.

Anii au trecut și ea devenise o domnișoară. Într-o zi de toamnă târzie m-am văzut într-o oglindă, eram zburlit și nu reușeam deloc să mă așez confortabil. Ea  trăgea de mine-n în toate părțile de parcă ar fi vrut să mă zmulgă din rădăcini. Eu mă relaxam, ea tot trăgea de mine și uite așa ne-am luptat timp de o săptămână, câteva minute bune în fiecare dimineață. Dar ea avea alte planuri cu mine. Simțeam că ceva avea să se întâmple, mai exact să mi se întâmple. Mă strângea între mâini și mă încolăcea, ca apoi să-mi înfigă aproape de rădăcină un clește mare. M-a purtat așa vreo trei zile până în momentul când o surpriză am primit. Se făcea că eram dezpletit, pieptănat și intens pregătit să primesc primul șoc termic de la un amestec ce mi-a fost aplicat. Mă simțeam lipicios, murdar și aveam o senzație de arsură în permanență. Starea mea s-a îmbunătățit când bucuros am întâlnit apa caldă. M-am răsfățat, am cântat, m-am scuturat și ȘOC, oglinda îmi arăta cum m-am întors în timp la primele mele zile de viață: Eram Blond!

După un timp m-am obișnuit cu noul look și începuse să-mi placă. Ea era bucuroasă, petrecea mult timp cu mine. Mă mângâia mai des decât deobicei, îmi zâmbea, îmi povestea. Redevenisem prieteni buni. Eram împăcat cu ideea că periodic urma să mă chinuie cu diverse substanțe lichide, cremoase, de culori diferite, unele mai uleioase, altele mai nisipoase. Câteodată mă înneca cu un pulverizator, ce mă paraliza pentru trei, patru ore la rând, alteori îmi schimba forma, culoarea sau mă prăjea cu placa în dorința de a mă îndrepta. Mă străduiam de fiecare dată să stau drept pentru a evita întâlnirea cu ceramica fierbinte a doua sau a treia oară, iar când prindeam o urmă de umezeală în jurul meu tare mă mai înveseleam și-mi reluam rutina suvițelor ondulate și dezordonate.

Eram ba scurt, ba lung, ba verde, ba albastru, ba mov, ba negru, nici nu mă mai recunoșteam în oglindă. Fiecare anotimp îmi aducea o noutate nu neapărat pe placul meu. Eram resemnat cu toate, mă prezentam aspru la atingere, mă urâțeam pe zi ce trecea și-mi doream să mă răresc și să dispar. Parcă-mi lipsea vitalitatea și pofta de viață. Frigul mă irita, soarele mă despica, vântul mă-ncurca. Deși o iubeam pe ea foarte mult, eram prea obosit pentru o luptă și nu reușeam să-i mai comunic starea mea. Eram un caz pierdut și mă durea asta. Dar iubirea era reciprocă și ea a sesizat ca nu-mi era bine. În scurt timp amândoi am cunoscut un terapeut cu mâini de aur care ne-a oferit amândurora ceea ce ne doream de mult. O relație armonioasă și o culoare care să ni se potrivească. Ea era entuziasmată, iar eu hidratat, relaxat, iubit, alintat.

A trecut mai bine de un an de când ne-am redescoperit amândoi. Styling-ul terapeutic ne-a ajutat să redescoperim starea de bine. Ea radiază de frumusețe, iar pe mine mă admiră toată lumea. Fete, băieți, toți întreabă de mine. În sfârșit sunt în centrul atenției și ea e fericită.

Cu drag,

Părul Tău ( acum roșu)

……………………..

Susținut de Reinvented by Violeta Cincă